CSU VOIŢA SIBIU – CSM RM. VÂLCEA 2-1
Voinţa Sibiu a obţinut sâmbătă prima victorie în campionat şi a urcat până pe poziţia a 6-a în clasament la doar 2 puncte de Mureşul Deva şi FC Bihor, ambele conducând seria a II-a a ligii secunde cu câte 7 puncte. Victoria nu a fost deloc una facilă deşi vâlcenii veneau pe “municipalul” sibian ca victime sigure ocupând înaintea meciului penultima poziţie a clasamentului cu zero puncte. Iulian Popa a deschis scorul pentru echipa noastră în minutul 1 însă Gogoşoiu a egalat înainte de pauză după o fază bine legată de oaspeţi. Ca şi în meciul de Cupă disputat miercuri, Neguţ aduce victoria printr-un gol marcat cu capul din interiorul careului în minutul 64. Eugen Beza a fost eliminat în minutul 82 de arbitrul partidei Cristina Dorcioman pentru cumulul de cartonaşe.
Cronica peluzei
Au continuat şi astăzi abuzurile conducerii clubului CSU Voinţa faţa de proprii suporteri demonstrându-ne încă o dată limitele intelectuale şi dispreţul faţă noi, cei ce nu dorim altceva decât să încurajăm această echipă care, pentru moment a rămas singura ce ne mai reprezintă oraşul pe harta fotbalului românesc.
Din păcate această echipă este condusă de nişte personaje pentru care noţiunea de RESPECT nu a fost învăţată sau aplicată vreodată. Să îţi faci apariţia ca reprezentant al clubului în faţa unor tineri care poate la 24-25 de ani au mai multe şcoli de viaţă decât a adunat domnia sa în 50, şi să nu fi în stare măcar sa dai un “bună ziua” înainte şi să te prezinţi demonstrează un comportament pentru care nu merita nici măcar să ne fi uitat în gura acestuia. Dar cu aceste lucruri am început să ne obişnuim (deşi nu stiu de ce) şi am încercat totuşi să purtăm o discuţie cu un reprezentant al jandarmeriei şi mai apoi cu unul al clubului. Problema? Datele personale pe care trebuie să le predăm printr-un tabel organizatorilor meciului (care or fi şi aceia, pentru ca işi paseaza aceasta responsabilitate între ei mai ceva ca atacanţii Voinţei) cei care, spre deosebire de ceilalţi spectatori intrăm cu un steag în stadion. Doar pentru aceast obicei (care poate împiedica buna desfasurare a meciului în concepţia lor limitată) ce face parte din modul nostru de exprimare, suntem obligaţi să ne legitimăm, sa fim înjosiţi la intrare în stadion fiind controlaţi corporal ca ultimii infractori (pipăieli pe braţe chiar daca purtam tricou cu mânecă scurtă -WTF?!?-) sau să fim nevoiţi să dăm explicaţii unor incompetenţi cu 2 clase mai puţine decât au trenurile patriei, care e semnificaţia Turnului Ssfatului pe un steag pe 2 beţe sau ce înseamnă laurii victoriei în jurul ţintei tricolore.
Urmare a comportamentului umilitor la care am fost supuşi şi la acest meci, cele trei grupuri precum şi alţi peluzişti au hotărât să nu mai intre în stadion.
Mai erau 7-8 minute până la începerea meciului şi aşteptăm cu toţii afară venirea unui oficial neajungând la niciun rezultat comun în urma discuţiei civilizate cu reprezentantul Jandarmeriei. N-am ascultat prea mult acest dialog pentru că ni se ofereau aceleaşi texte clasice citate din memorie (te umfla râsul totdeauna) prin care te înştiinţeaza pe tine, huligan “care eşti şi care nu poţi fi şi tu cetăţean model mâncător de seminţe, să aplauzi frumos când sunt anunţate oficialităţile pe stadion şi s-o bagi şi s-o scoţi pe domnişoara arbitră (ce n-a putut sta la cratiţă sâmbătă dimineaţa) chiar dacă e cazul sau nu” (acest comportament este unul normal, nu-i aşa domnii organizatori?), ce drepturi şi ce obligaţii ai pe stadion. Pardon, am spus cumva drepturi? Să-mi fie cu iertare… Aflăm totuşi că listele le cer de fapt oficialii clubului şi ca va fi chemat unul pentru a discuta cu noi. După alte câteva minute observăm venind hotărât un stimabil(precum un anume războinic al luminii de pe meleagurile piperei în vremurile lui furtunoase) dinspre tribuna oficială care vrea, supărat nevoie mare, 1 sau 2 conducători ai noştrii – eram obligaţi pentru ei să avem aşa ceva pentru că nu poţi să cânţi pentru echipă şi oraş dacă nu esti organizat ca o societate comercială – iar restul să intre în stadion. Se duc câţiva băieţi iar ceilalţi încep să intre, când mai apare un stimabil coborât cu o ora înainte, probabil, de pe muntele din Jina care începe să urle înspre noi că acesta va fi ultimul meci la care vom intra aşa. “Buricul pământului” ăsta se aştepta probabil să-i pupăm picioarele şi să plecăm capetele umili pentru că ne mai îngăduie să “trecem peste” abuzul lor. A fost momentul când ne-am băgat pula, mai pe româneşte, şi am hotărât să nu mai intrăm până nu îşi vor schimba atitudinea. Au rămas cu feţele lungi şi tâmpe şi cu atmosfera cetăţenească (a se înţelege pocnit de seminţe în sincron) creată de cei 7-800 de spectatori pe care au reuşit să-i atragă tot datorită amatorismului cu care organizează meciurile de pe teren propriu.
S-a intrat totuşi în peluză în repriza a 2-a când, în urma unei discuţii mai civilizate purtate cu mai mulţi oficiali ai clubului în pauza meciului s-a decis analizarea situaţie împreună cu suporterii zilele următoare. S-a cântat pe tot parcursul reprizei din respect pentru jucători şi antrenor. Membri peluzei şi-au exprimat solidaritatea pentru prietenul nostru Surghiun, alături de noi şi la acest meci.
Încă o dată, ne exprimăm deschis dorinţa de a discuta atât cu un reprezentant al Jandarmeriei cât şi al clubului CSU Voinţa Sibiu pentru a rezolva amiabil problemele organizatorice (care nu sunt ale noastre) ce ţin atât de accesul în stadion, de organizarea meciului sau de condiţiile oferite în tribune cât mai ales de atitudinea celor ce asigură ordinea în interiorul şi în jurul arenei.
adrian b.
